DESCOPERĂ
Fizica credinței. Tudor Nacu despre cum e să fii profesor de fizica la Academia de Teologie
Tudor Nacu despre cum e să fii profesor de fizica la Academia de Teologie, felia de pâine și curățenia din suflet pe vremea când nu era săpun


autor: Laura Muruzuc
Tudor Nacu este profesor de Fizică la Academia de Teologie Ortodoxă din Moldova. Experiența lui de muncă este una impresionantă.

A început de la orele de fizică și matematiă pe care le preda în închisoare având elevi de 16 și 60 de ani, a făcut armata de două ori și a fost director la mai multe școli, una dintre care era destinată copiilor cu dizabilitate intelectuală.
„Până la mașină am urcat într-un prăsad din fața casei, era dimineață. Le-am cântat tuturor cântecul „Leana", s-au adunat oameni, era troscot frumos și verde. Eu eram bucuros pentru că am văzut mașini și lume multă, nu știam de ce s-au adunat acolo.
Copilăria
Născut în 1943, a copilărit în satul Şestaci, r. Șoldănești. La vârsta de șase ani jumătate a fost deportat împreună cu familia în Siberia. Ziua în care au fost trimiți cu forța pe un pământ străin o ține minte în detalii, au venit militarii iar mama l-a urcat în mașină, copil find a amenințat-o că dacă nu primește pâine cu unt va sări din mașină. Rămase acolo, pentru că mama făcuse rost de felia de pâine pe care și-a dorit-o.

„Până la mașină am urcat într-un prăsad din fața casei, era dimineață. Le-am cântat tuturor cântecul „Leana", s-au adunat oameni, era troscot frumos și verde. Eu eram bucuros pentru că am văzut mașini și lume multă, nu știam de ce s-au adunat acolo.
Să mergem mai departe…

Am ajuns în Ucraina, acolo ne-au urcat în vagoane de vite, țin minte pentru că am primit o traumă la deget, ușa vagonului mi l-a despicat în două.

La locul destinat ne-au schimbat în vreo două/trei locuri.

În primul an am trăit patru familii într-un grajd, în fiecare ungher câte o familie, la mijloc erau două plite de metal, noi le numeam „burjuică", acolo mamele noastre făceau mâncare.
Într-o dimineața s-a dus tata la muncă. Pe atunci ne dădeau talonașe pentru pâine, în măsură egală pentru toți. Tata a venit fără pâine… nu știa cum să le spună pe rusește. Ceilalți au văzut că nu ne-a adus pâine și ne-au dat din bucățile lor. Așa a fost începutul..."

Amintirea despre pâine a răscolit în dl. Tudor urma pe care o poartă în el de mulți ani, pe chipul matur răsăriseră lacrimile unui copil de șase ani jumătate și o liniște care încearcă să vindece.

Despre acele timpuri mai ține minte cum terminase cele opt clase și avea doar note de cinci la dictările de limbă rusă. Căsuța din lemn în care s-au mutat după un an de zile. Ține minte copii adunați grămadă de mai multe naționalități și gustul ceaiului fără zahăr cu lapte de cal.

Când s-au întors în sat, ograda lor avea un alt stăpân. Până le-au dat casa au dormit într-un coridor îngust vrea două săptămâni.

„M-am dus la școală, mama m-a aranjat în costumaș negru, cămașă albă, pantofi, eram frumos. La școală văd că băieții mă râd, pentru că eu eram cu pantofi, iar ei era desculți. Acuma, ce să fac eu? A doua zi mă duc desculț, dar a aflat mama și-am primit-o de la ea."
Tinerețea
Clasa a noua și a zecea am învățat-o în sat. Cât timp am fost în Rusia am învățat limba germană, în sat limba franceză. La Universitate în or. Bălți am nimerit într-o grupă de limbă engleză. Așa am ajuns să cunoască pe acele vremuri cinci limbi.

Fizica mi-a plăcut de mic copil, mă țineam de capul profesorului, iar în clasa șaptea am făcut primul meu aparat radio. Mamei i-am spus că merg să dau documentele pentru medicină, după vreo jumătate de an a aflat ea că fac fizică. Noi studenți o numeau „Facultatea de Fizică și bazele distrugerii". Am învățat 5 ani, în armată am fost luat de două ori, iar când eram în anul patru m-am căsătorit.
Ce este dragostea?
Dragostea este atunci când din primele cuvinte, din ceea ce faci tu, din ceea ce face celălalt, găsiți un punct unic și mergeți înainte. Iată fac eu un boț, și faci și tu unul, dar gustul lor este diferit și al meu poate este mai bun… de ce? Dragostea o afli din simple întrebări și răspunsuri.
Cea mai frumoasă amintire
Este legată de prima iubire. Zinaida! La prima noastră întâlnire am pierdut un pantof într-o băltoacă, și-am venit la ea desculț. Eram în orașul Bălți, atunci am înțeles de unde vine denumirea de Bălți, de la băltoacă
Mai am o amintire din tinerețe, în anul doi am fost în Crimea, acolo am dat mâna cu Gagarin. Eram la o tabără pionerească, iar fetele au făcut un rând lung ca să-l ia fiecare la câte un dans
Munca
„După ce m-am întors din armată m-au luat să predau fizica și matematica la închisoare, în fiecare zi treceam pe lângă un soldat care avea în mână arma. Asta a fost primul meu post de muncă.

De atunci am fost director de mai multe ori, am făcut lecții metodice în fiecare sâmbătă fără ca să iau un ban pe asta, am lucrat la Minister drept Inspector pe Tehnica Securității, am predat fizica la Colegiu de Ecologie.

În mare parte m-au pus director pentru că eram un bun organizator. Sunt oameni care se uită numai într-un punct, dar în viață trebuie altfel. Iată cum ai cinci degete la mână, ea se uită înainte, dar fiecare dintre degete are o direcție. Așa ar trebui să te uiți în viață, nu numai cu un deget.

Cu copii/elevii m-am înțeles toată viața, n-am avut niciodată conflicte, cea mai bună metodă de predare este să-l înțelegi pe copil. Iar atunci când ei greșesc eu le zic că răspunsul este prost, nu copilul, dar răspunsul! Am undeva 55 de ani lucrați.
M-a întrebat cineva cum să simt la șaptezeci de ani? Eu zic: Foarte bine, din trei picioare doar stângul mă doare! Sunt profesor, iar profesorul nu caută în buzunar cuvintele. Îmi place să le spun lucrurilor pe nume, întotdeauna am fost direct
Știința și Credință
„Profesor la Academia am devenit după ce am ieșit la pensie. Și folosesc aceleași metode pe care le-am folosit ani de-a rândul. Predau ținând cont de capacitățile copiilor. Doar viața m-a învățat să lucrez cu elevii, într-un an doi nu poți nimic. Eu le zic elevilor că fără fizică, matematică, astronomie, nu poți să te orientezi în viață. Ele explică totul, știința explică creația. Există o forță, natura nu a apărut într-o zi, fiecare proces poate fi explicat și asta e cel mai frumos. Dacă ai răbdare să cauți, ele se explică una pe alta.

Eu credința am luat-o de la părinți și nu o schimb. Ei și acolo...în fundul Siberia făceau așa: într-o cratiță mâncare de post, iar în alta nu, și ne spuneau să mâncăm de unde vrem. Deși acolo nu aveai în cine crede.

Dacă mă întrebați: Când lucrurile vor merge mai bine? Ei… Noi ar mai trebui să fim oameni buni, iar omul bun se cunoaște prin vorbă, prin faptă, prin felul cum gândește. Și mai ales că viața ne dă exemple, bunul simț începe de la o formă de salut."

  • 84
  •  
  •  
  •  
  •  
2018-08-29T15:45:44+00:00