Descoperă

«60plus o explicaţie»: De ce oamenii de vârsta a treia găsesc mai multe motive de ceartă

Pirgaru Ileana 29 augu, 2018

  • 6
  •  
  •  
  •  
  •  

Oamenii de vârsta a treia găsesc mai multe motive de ceartă? Cel puţin asta auzim de la nepoţii lor, care au mereu senzaţia că bunicii le sunt într-o permanentă dispută, că sunt prea exigenţi şi meticuloşi în ceea ce fac.

Despre provocările prin care trec bunicii noştri, dar şi despre sensibilităţile vârstei a treia, vorbim astăzi la rubrica „60plus o explicaţie” cu psihologul, profesorul universitar, Zinaida Gribincea.

 

 

Bunicii mei se ceartă mereu. Este o normalitate?

Oamenii de vârsta a treia nu găsesc, neapărat, mai multe motive de ceartă, dar putem admite că sunt mai sensibili față de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Trecerea la o altă etapă de viață își pune amprenta asupra caracterului lor. După 60 de ani începe o perioadă însoțită de schimbări în plan fizic, psihic și social, care influențează starea de bine, calitatea relațiilor cu familia și cu persoanele apropiate, calitatea vieții, în general. Ritmul acestor schimbări este diferit și individual. Odată cu înaintarea în vârstă, crește și nivelul de uzură fizică și psihică. Astfel, sensibilitatea acestora intervine în rezultatul alterării proceselor cognitive, a memoriei, a gândirii, a percepției, a sferei emoționale. 

În ceea ce privește sfera emoțională, există posibilitatea manifestărilor necontrolate a reacțiilor afective, care pot fi însoțite de excitații nervoase puternice, exprimate prin tristețe și lacrimi ori de emoții pozitive, care succed celor negative și invers. S-a constatat că unele persoane pot deveni egoiste, bărbații devin mai pasivi, femeile mai agresive, practice, arogante, deși nu putem generaliza și atribui această descriere tuturor oamenilor. 

 

 

Certurile apar fiindcă unul crede că face lucrurile mai bine decât celălalt. Sunt oamenii de vârsta a treia mai meticuloși și mai pedanți pentru că au mai mult timp liber?

Ar putea fi și asta o explicație, dar, de fapt, meticulozitatea și pedantismul, dacă n-au fost trăsături caracteriale stabile ale personalității, apar din necesitatea de concentrare asupra unor activități, pe care vârstnicii au pretenția de a le realiza tot atât de bine ca în trecut. Este ca o întrecere cu sine însuși pentru a demonstra experiență și capacitate de a face lucrurile la fel de bine. Timpul liber este doar un factor de context, însă fiecare om decide pentru sine cum îl valorifică la toate etapele de viață. 

Consider că după 60 de ani, a fi meticulos și pedant înseamnă mult mai mult. De fapt, la această vârstă, canalizarea energiei vitale pentru realizarea reușită a unor activități de rutină sau a celor cu un grad înalt de complexitate este o expresie a tendinței de păstrare a dexterității și a abilităților dezvoltate pe parcursul vieții și, de asemenea, un mijloc de conservare a energiei vitale sau de compensare, în unele cazuri, a neputinței fizice. Deci, oamenii încearcă să-și depășească limitele, pentru a-şi demonstra sie însuși că pot să se mențină în formă bună și pot avea randament în orice activitate.

 

 

Adică, declinul fizic este unul dintre motivele pentru care vârstnicii devin mai certăreţi? 

Nu toți vârstnicii devin certăreţi. Dacă ar fi așa, n-ar mai fi proverbiale reprezentările sociale despre bunăvoința bunicilor, aceasta fiind și vârsta relativă, când oamenii însușesc rolul respectiv. Certăreţ nu devii peste noapte, este o trăsătură ce ține de individualitatea omului. Oamenii pot fi certăreţi la orice vârstă, dacă așa le este firea. După 60 de ani, însă, factori precum singurătatea, o viață nereușită la toate capitolele, sărăcia, senilitatea ori anumite afecțiuni psihice ar putea genera o stare de angoasă, frustrare, nemulțumire și, respectiv, o atitudine negativă față de oamenii apropiați, prieteni, rude.

 

 

Pentru a reduce din certurile în familie la vârsta a treia, fiecare trebuie să-și găsească o ocupație sau mai multe cu care să-și umple timpul?

Am admirat întotdeauna tinerii de vârsta a treia, care au tendința de a rămâne tineri, sănătoși și plini de viață cât mai mult timp posibil. Am utilizat intenționat expresia tineri de vârsta a treia, pentru a sensibiliza asupra faptului că tinerețea nu este doar o verigă pe axa cronologică a fiecărui individ, sau o etapă formidabilă din viața unui om, dar și o stare de spirit. 

Cred că fiecare dintre noi a avut ocazia să comunice cu tineri deja plictisiți de viață, dar și cu vârstnici, care debordează de energie. Nu cred că exagerez, dacă afirm că omul are capacitatea de a se menține tânăr, atât timp cât dorește. Aceasta este o chestiune de mentalitate, de cultură, de educație și de percepție a imaginii de sine și a rostului pe care îl avem în această lume. Fără a avea pretenții de filosof, pot spune că unii oameni fac risipă de timp, conștient sau nu, fără a ține, însă, cont de faptul că acesta este o resursă ireversibilă și epuizabilă. Fiecare om poate înlocui cearta și discuțiile agasante cu activități captivante, care stimulează condiția fizică și spirituală, iar pentru asta omul trebuie să aibă capacitatea de a înțelege corect valoarea timpului și de a-i oferi semnificația dorită. 

 

 

Pensionarea echivalează cel mai adesea cu retragerea din viața profesională. Cum influențează această schimbare starea psihologică a persoanelor 60plus?

Retragerea din viața profesională este o provocare serioasă pentru orice persoană, în special, pentru cei care au avut o carieră de succes și s-au bucurat de recunoaștere socială. Este o etapă în care dispar grijile cotidiene referitoare la atribuțiile și responsabilitățile profesionale, dar pot apărea, după caz, apatia, depresia, sentimentul inutilității, pierderea motivației și a interesului față de tot ceea ce avea sens până la acest moment. 

Unele persoane suportă foarte greu retragerea din viața profesională, mai ales atunci când nu le sunt apreciate meritele la locul de muncă, plecarea la pensie este una forțată, ori când această schimbare se suprapune cu pierderea partenerului de viață. În aceste condiții, este primordial de a păstra echilibrul emoțional, deoarece stresul resimțit și frustrările care au legătură cu acest subiect pot provoca apariția unor afecțiuni sau acutizarea celor vechi. În perioada pensionării, un rol important îl are familia, care poate oferi suportul necesar pentru a diminua, astfel, stările psihologice prin care trece persoana pensionată. 

Ieșirea la pensie determină schimbarea rolului și a statutului social, fapt ce se răsfrânge destul de serios asupra sferei motivaționale. Dacă pe parcursul activității profesionale, motivația este factorul cheie, care orientează spre creștere și dezvoltare, după 60 de ani apare necesitatea de autorealizare, creare și transfer de cunoaștere către generația tânără. După 70 de ani, consecințele pensionării sunt mai ușor suportabile pentru că, spre deosebire de etapa precedentă, prevalează preocuparea pentru menținerea sănătății la un nivel satisfăcător.

 

 

Cele mai dese certuri izbucnesc fie între soți, fie între copii părinți nepoți. De ce se întâmplă acest lucru?

Conflictele între generații sunt vechi de când lumea. Întotdeauna părinții vor avea tendința de a influența, prin prisma rolului de părinte, copilul pe care îl educă. Iar acesta, la rândul lui, va dori să evadeze de sub tutela părintească. Acest lucru este evident, mai ales, în perioada preadolescenței și adolescenței, atunci când regulile și valorile parentale sunt frecvent încălcate sau contestate. 

Uneori, părinții au anumite proiecții narcisice în raport cu copiii. Vor ca aceștia să obțină ceea ce ei n-au reușit, fapt ce sporește și mai mult prăpastia între generații, pentru că, în timp, lucrurile se schimbă, oamenii se schimbă, iar copiii aleg acea cale de dezvoltare, care le convine, și nu ceea ce li se impune, chiar dacă, în unele cazuri, părinții au dreptate. 

În linii generale, la baza conflictelor între generații stau diferențele de percepție a diferitor situații, evenimente, oameni, existența unui model parental disfuncțional, lipsa dragostei și a respectului reciproc, incapacitatea de a comunica eficient, diferențele în planul valorilor împărtășite de către membrii unei familii și mulți alți factori de conjunctură.

În ceea ce privește relația între soți, cauzele certurilor pot fi diverse, uneori banale, alteori, întemeiate, dar cel mai important lucru este ca acestea să fie aplanate ori rezolvate în timp real, pentru a nu da amploare unor conflicte profunde și de durată, care pot afecta iremediabil o relație construită în timp.

 

 

Apare la vârstnici sentimentul de inutilitate atunci când trec de 60 de ani?

Sentimentul de inutilitate poate apărea, desigur, la vârsta de 60plus, dar tot cu aceeași probabilitate îl putem resimți la orice vârstă. Putem experimenta această stare atunci când ni se întâmplă lucruri și evenimente care ne bulversează în plan emoțional.

Omul este o ființă socială, care se simte împlinit atunci când oferă și primește suport, emoții, înțelegere, recunoștință. Atunci când acest circuit se întrerupe, poate apărea, pe o perioadă mai scurtă sau lungă de timp, această stare nedorită, care poate semnala, în anumite cazuri, și debutul unei depresii.

 

 

Cum ajutăm o persoană dragă ajunsă la vârsta a treia și cum ne ajutăm pe noi când ajungem acolo?

Dincolo de scepticismul cu care tratăm existența noastră, inevitabilul se produce oricum. Îmbătrânirea este un proces firesc, care trebuie perceput ca atare, fără a-i conferi, însă, un colorit dramatic. Vârsta a treia are farmecul ei, nu poate fi mai frumoasă decât este, dar poate fi, lesne, o perioadă în care culegem rezultatele înregistrate pe parcursul vieții active. 

Trebuie să ținem cont de faptul că starea de sănătate, optimismul, vivacitatea, pofta de viață sunt achiziții ce țin de fonul genetic, dar şi de caracterul oamenilor. La orice vârstă, inclusiv la 60plus, oamenii trebuie să fie optimiști și pregătiți pentru a face față condițiilor noi de viață, menținând un tonus emoțional pozitiv, pentru că emoțiile influențează foarte mult sănătatea fizică. O altă recomandare, poate cea mai importantă, pe care am însușit-o și eu de la părinții mei, se referă la păstrarea respectului reciproc și a sentimentului de dragoste, care trebuie să fie, de altfel, nativ, între părinți și copii. În orice situație, mai ales atunci când ceea ce se întâmplă în jurul nostru este incert și nesigur, familia este cel mai trainic pilon de rezistență. A îmbătrâni frumos e mai mult decât o dorință, este o necesitate și o artă. Deci, să îmbătrânim frumos! 

Mulţumim pentru explicaţiile oferite psihologului Zinaida Gribincea, profesor universitar USM 

  • 6
  •  
  •  
  •  
  •  
2018-08-31T09:16:57+00:00